Atitudine mentala negativa
Motivational - autor Napoleon Hill
Individul cu o atitudine mentala negativa atrage necazurile asa cum un magnet atrage pilitura de fier.
Este un fapt curios al naturii ca, cumva, mintile noastre gasesc o modalitate de a transforma în realitate fizica lucrurile la care ne gândim cel mai mult:
Daca te astepti la un esec, poti fi sigur ca vei avea parte de el; daca gasesti ceva negativ in fiecare oportunitate (cauti nod in papura), nimic nu va funstiona vreodata pozitiv pentru tine.
Din fericire, reversul este de asemenea, adevarat.
Daca esti o persoana fericita si pozitiva, atunci vei atrage lucruri pozitive.
Poti pastra o gandire pozitiva prin eliminarea gandurilor negative in momentul in care incep sa se strecoare in mintea ta constienta.
Daca insisti aspra aspectelor negative din fiecare oportunitate, nu vei realiza niciodata nimic util.
Fii prudent cu privire la riscurile pe care ti le asumi, dar nu fii paralizat de frica de esec!
duminică, 3 aprilie 2011
vineri, 1 aprilie 2011
PRIMUL OM CARE TREBUIE SA TE IUBESCA ESTI TU
Ceea ce se intampla in viata noastra este o oglinda a forului nostru interior. Ceea ce credem noi insine despre noi, despre meritele noastre, despre drepturile noastre, despre valoarea noastra se va oglindi in comportamentele si respectul celor din jurul nostru.
Nu poti “solicita” altui om sa te iubeasca atata timp cat tu nu o faci. Mecanismul este foarte simplu. “Uitand” sa iti iubesti propria persoana sub masca unui fals altruism, inconstient, induci partenerului ideea ca nu meriti sa fii iubit. Optimismul si respectul pentru propria persoana, si propriul corp va impune indubitabil si celor din jurul tau respect si apreciere. Iar lipsa lor aduce fara nici un dubiu si lipsa respectului si aprecierii celor din jur.
Normele si “legile nescrise” ale societatii in care traim aduc deasemenea in comporamentul nostru atitudini “false” in raport cu noi insine si cu persoanele din jurul nostru. Comportamentele de tip “ce ar zice lumea”, oglinda inconstienta a “ce as zice eu”, ne fac sa ne mintim pe noi insine si sa ne tradam propria persoana, atribuindu-ne singuri o lipsa de respect, si introiectand totodata adevaratele noastre trairi. Mintindu-ne, devalorizam si persecutam propria noastra persoana.
In dragostea de tip obsesiv continuam sa iubim imaginea ideatica a constructiei noastre imaginare, si continuam sa demonstram acestei “personane perfecte” ca tindem catre aceasi perfectiune prin simplul fapt ca abandonam propria persoana pentru el, considerand asta ca o iubire suprema. “Femeile care iubesc prea mult” asa cum le numea Robin Norwood, asociaza intr-un mod fals modul lor de a sangera sufleteste cu imaginea eroului sangerand pe campul de lupta, dar caruia ulterior i se vor aduce elogii. Personal, prefer sa folosesc metafora caprioarei rapusa de un animal mai puternic, si prefer sa cred deasemenea ca abandonarea propriei persoane pentru o alta este nu o dovada de iubire ci una de vulnerabilitate, si lipsa de respect fata de sine. De aceea, in capacitatea de a respecta si iubi propria persoana oglindim de fapt capacitatea de a iubi si respecta pe cei din jurul nostru, implicit partenerul de viata. De aceea, in final, imi permit sa reproduc un citat biblic, esential atat in dezvoltarea noastra personala cat si in dezvoltarea relatiei de cuplu: ”Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.
Nu poti “solicita” altui om sa te iubeasca atata timp cat tu nu o faci. Mecanismul este foarte simplu. “Uitand” sa iti iubesti propria persoana sub masca unui fals altruism, inconstient, induci partenerului ideea ca nu meriti sa fii iubit. Optimismul si respectul pentru propria persoana, si propriul corp va impune indubitabil si celor din jurul tau respect si apreciere. Iar lipsa lor aduce fara nici un dubiu si lipsa respectului si aprecierii celor din jur.
Normele si “legile nescrise” ale societatii in care traim aduc deasemenea in comporamentul nostru atitudini “false” in raport cu noi insine si cu persoanele din jurul nostru. Comportamentele de tip “ce ar zice lumea”, oglinda inconstienta a “ce as zice eu”, ne fac sa ne mintim pe noi insine si sa ne tradam propria persoana, atribuindu-ne singuri o lipsa de respect, si introiectand totodata adevaratele noastre trairi. Mintindu-ne, devalorizam si persecutam propria noastra persoana.
In dragostea de tip obsesiv continuam sa iubim imaginea ideatica a constructiei noastre imaginare, si continuam sa demonstram acestei “personane perfecte” ca tindem catre aceasi perfectiune prin simplul fapt ca abandonam propria persoana pentru el, considerand asta ca o iubire suprema. “Femeile care iubesc prea mult” asa cum le numea Robin Norwood, asociaza intr-un mod fals modul lor de a sangera sufleteste cu imaginea eroului sangerand pe campul de lupta, dar caruia ulterior i se vor aduce elogii. Personal, prefer sa folosesc metafora caprioarei rapusa de un animal mai puternic, si prefer sa cred deasemenea ca abandonarea propriei persoane pentru o alta este nu o dovada de iubire ci una de vulnerabilitate, si lipsa de respect fata de sine. De aceea, in capacitatea de a respecta si iubi propria persoana oglindim de fapt capacitatea de a iubi si respecta pe cei din jurul nostru, implicit partenerul de viata. De aceea, in final, imi permit sa reproduc un citat biblic, esential atat in dezvoltarea noastra personala cat si in dezvoltarea relatiei de cuplu: ”Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)